Alain Bombard - "Naufragiat de buna voie" (1991)

Am terminat de curand cartea "Naufragiat de bunavoie" a lui Alain Bombard. Am avut de invatat cate ceva din ea, atat despre viata, cat si despre situatia concreta a naufragiatului. 
E un minunat ghid, dintr-o experienta traita, nu din teorie. Autorul s-a pus pe sine in situatia omului pierdut pe mare si a crezut cu atata incredere in reusita experientei sale, spre binele umanitatii, incat a rezistat cu succes celor mai bine de 2 luni pe mare, descriind in detaliu tot procesul. 

Traseul parcurs de autor in calatoria sa

Mi-a placut in mod deosebit faptul ca ceea ce am citit nu era fictiune, nu era o teorie, nu era un roman beletristic, ci pur si simplu dura realitate. Mi-a placut redactarea acesteia, modul in care autorul transmitea emotiile, incercarile si dezamagirile pe care le-a trait. 

L'Heretique, aceasta ambarcatiune micuta, l-a ajutat pe autor sa supravietuiasca in aventura sa

Coperta spate:

"Orice naufragiat poate sa ajunga pe uscat, cel putin in stare la fel de buna ca mine. Am fost un naufragiat ca toti ceilalti. Fiziceste nu eram exceptional. Nimic nu ma desemna in mod special pentru aceasta traversare. Bineinteles ca am slabit in acest timp, dar am ajuns in viata. 
Repet ca nu e vorba de a trai bine, ci de a supravietui atat cat e necesar spre a ajunge pe uscat sau a intalni o nava. 
Pot sa afirm acum ca marea ne ofera destula bautura si mancare spre a efectua cu incredere calatoria salvatoare.
In timpul celor 65 de zile ale drumului din Canare in Antile, n-am avut un noroc deosebit, iar calatoria mea nu poate fi in nici un caz considerata ca o fapta de un curaj nebunesc, ca un fapt cu totul exceptional. 
Am slabit cu 25 de kilograme si am suferit o multime de tulburari. Am ajuns pe uscat cu o anemie pronuntata; cantitatea totala a hemoglobinei era la limita mortala.
Perioada care a urmat dupa usorul dejun de pe 'Arakaka' era cat pe-aci sa-mi fie fatala.
O diaree teribila, cu eliminari de sange, m-a chinuit timp de 2 saptamani. De 2 ori am fost pe punctul de a-mi pierde cunostinta: la 23 noiembrie, cand s-au ivit primele semne ale furtunii care se apropia si la 6 decembrie, in ziua cand mi-am scris testamentul. Dezhidratarea pielii a provocat o eruptie generalizata pe tot corpul. Mi-au cazut unghiile degetelor de la picioare. Am avut tulburari oculare importante, o scadere simtitoare a fortei musculare si mi-a fost foame. Dar am ajuns in viata."

Cititatele mele preferate:

- "Fiziologii neglijeaza de multe ori forta spiritului si influenta sa asupra reactiilor corpului"

- "{...} il face superstitios, iar superstitiile fac din el un fricos lipsit de vointa"

- "Mijloacele cele mai simple iti permit de cele mai multe ori sa lupti victorios cu elementele naturii" 

Cartea poate fi cumparata AICI.

Posted in: 1991,Alain Bombard,autor,carti,carti de calatorii,Naufragiat de bunavoie