marți, 2 aprilie 2013

Concert Orchestra Inginerilor la Ateneul Roman

Centenarul Petru Ghenghea

Duminica aceasta a fost una aparte. Am avut din nou parte de o premiera personala: am fost la un concert la Ateneul Roman. Concert al Orchestrei Inginerilor, din care, pana la acest eveniment, a facut parte si CSG (mentionam de el in Jurnal). 


Nu pot spune decat ca a fost o experienta in sine. Lasand la o parte circumstantele, cu totul aparte, am sa incep cu inceputul: cladirea. Ateneul...merita vazut! Macar odata. Merita mers acolo inarmat cu un aparat foto DSLR bun, cu o camera video ok (asta daca nu are aparatul posibilitatea de a filma in HD cum se poarta acum) si cu dispozitie de a te lasa purtat pe aripile....muzicii. Cladirea nu e nici mai mult nici mai putin decat spectaculoasa. Detaliile decorului te impovareaza dar in acelasi timp te duc in trecut si te usureaza apoi aducandu-te inapoi la prezent. E...o calatorie vizuala ce merita bifata.

 

 


Lumea prezenta a fost de o varietate surprinzatoare chiar si pentru mine. De la cei mai mici melomani (copii cu varste incepand de la 7 ani), pana la batrani ce isi retraiau tineretile in acordurile muzicii. Unii imbracati casual, altii foarte elegant (mi-a atras mult privirea o doamna ce statea in dreapta mea, undeva mai sus, care era stralucitoare in ciuda varstei si care simtea efectiv muzica, nu o asculta). 

 

 

 

Orchestra...din punctul meu de vedere (de necunoscatoare absoluta a muzicii de genul asta) bine pusa la punct. Straluceau cu totii! Pe unii am mai avut ocazia sa-i vad odata in cadrul unei repetitii, insa duminica au fost perfecti cu totii. S-au transformat si au dat tot ce au avut mai bun. Lucru pentru care eu consider ca meritau cu totii flori, aplauze si multa multa recunoastere! Au primit-o ce-i drept, insa nu chiar toti (la flori ma refer). 
M-am bucurat ca am fost intr-o companie placuta, cu oameni cu care am putut schimba doua vorbe si trei pareri, cu care am ras, dar si cu care am contemplat si apreciat frumoasele acorduri muzicale. 

 

 

 

 


 

 


As spune insa ca mi-ar placea sa merg odata la Opera/Ateneu singura. Sa pot sa simt, sa pot sa-mi insusesc muzica, sa pot sa reflect asupra ei in liniste. Asa cum fac acum cand ascult o bucatica din acel concert. As putea spune ca este bucatica mea preferata. Nu ma intrebati ce compozitor este si cum se numeste partitura (sau ce-o fi), caci nu stiu (inca). Dar ma unge efectiv pe suflet si pot spune ca a fost partea mea preferata a concertului... Apropo de a fi singura, pot spune ca la repetitie, cand eram doar eu in sala, am putut fi ceva mai atenta...mai "into it". 

 

Oricum, nu pot spune decat sa mergeti odata la un concert la Ateneu. E o experienta pe care nu va permiteti sa o ratati daca doriti sa afirmati ca aveti o cultura generala buna. Trust me!








Si ca sa vedeti mai clar la ce anume ma refer cand spun muzica superba, va las cu o scurta filmare din cadrul concertului:

 

2 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasă prezentare ! Atenție , însă, la folosirea lui ,,odată,, versus ,,o dată,, !

CrazyGeminiGirl spunea...

Multumesc! Atat pt apreciere cat si pt observatie. Voi tine cont!

Trimiteți un comentariu

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Online Project management