Dostoievski - Eternul Sot (1870)

Nu am terminat bine Sadoveanu, ca a urmat imediat Dostoievski. Cred ca este prima carte, scrisa de acesta, pe care am citit-o. Pot spune ca prima jumatate m-a plictisit, iar a doua m-a intrigat maxim. Are un stil de a scrie foarte interesant, Dostoievski, pe care daca nu ai rabdare sa-l "descosi" si sa mergi pe firul lui pana la capat, nu-l vei descoperi si vei ramane cu impresia unei mari plictiseli data de lectura lui. Ei bine, nu e chiar asa, cartea merita citita, e o incursiune in tipologia unui "etern sot", dar si in aceea a unui etern amant. Pot s-o asemuiesc chiar cu un roman psihologic. Asadar daca va place studiul naturii umane, o sa va placa si "Eternul Sot" al lui Dostoievski.

Citate preferate:

"(...) ma iubea urandu-ma. Asta e, de altfel, iubirea cea mai puternica"

"(...) naturii nu-i plac monstrii. De aceea ea ii suprima prin <solutii firesti>"


Coperta spate:

"Un Don Juan chinuit de remuscari e hartuit de un sot inselat. Intre cei doi adversari se afla o fiinta nevinovata, micuta Liza, dupa toate aparentele rodul unei "aventuri" a carei victima este. O poveste tragica si comica totodata, ce dezvaluie o fateta inedita, dar nu mai putin pasionanta, a artei dostoievskiene."

Cartea o puteti gasi AICI, deci nu-mi ramane decat sa va urez lectura placuta!

Posted in: adevaruri,carti,carti bune,Dostoievski,Eternul Sot,literatura rusa,psihologie,romane