Citroen DS4

Trebuie sa specific de la inceput ca nu sunt nici jurnalist auto, nici vreun expert in masini. Insa imi plac enorm de mult, sunt si voi fi un mare fan al masinilor, mai mici sau mai mari, mai frumoase sau mai putini frumoase. 
Intamplator (sau nu), am ocazia din cand in cand sa conduc sau macar sa stau in dreapta feluritelor modele auto.

Ultima astfel de masina testata a fost un Citroen DS4. Ce pot sa zic este ca desi masina face parte din categoria masinilor mici (teoretic), practic atunci cand te asezi la volanul ei, ai senzatia ca esti cel putin in SUV. Spatiu mult in interior, materiale frumoase, un bord futurist care te acapareaza cu display-uri discret luminate intr-un albastru odihnitor pentru ochi, mai ales pe timp de noapte.

Aspectul exterior, are linii senzuale, asa cum ne-a obisnuit deja Citroen, inca de la modelele anterioare (DS3 etc), si atrage privirile celorlalti participanti la trafic. Imi place bineinteles faptul ca, desi este o masina sport, are 5 usi (iar portierele din spate au acel sistem de deschidere discret ascuns in spate, asemanator cu cel de la noua Honda Civic, concurenta din aceeasi clasa), si jantele care par a fi comandate la un tunning shop.
Farurile se aprind inca de la pornire si se ajusteaza automat, scapand soferul de acest stres cand pleaca la drum lung. Scaunele au fost una dintre atractiile principale ale masinii din punctul meu de vedere, avand implementat atat sistem de masaj, cat si de ajustare in zona lombara pentru o calatorie cat mai confortabila atat in oras cat si in afara acestuia.

Pot spune ca Citroen DS4 este o experienta de 4-5 stele pentru oricine, oricat de pretentios ar fi. Am sa-mi permit insa, prin ochii unei fete, sa compar experienta conducerii lui cu aceea pe care am avut-o la volanul Mitsubishi Colt, si nu pot sa nu recunosc ca m-am adaptat mai usor la acesta din urma.
Insa DS4 este sigur pe el, acceleratia are loc incredibil de rapid, iar sportivitatea este clar mai mare decat la Colt. E o masina pe care as recomanda-o pentru barbatii cu spirit de aventura, atat pentru viata citadina cat si pentru experientele noi traite numai la drum lung!

Intr-adevar, creative technology, este cea mai buna fraza care poate descrie modelele marcii, iar modelul DS4 nu face exceptie!

Read more »

Krishna Caffe

Intrarea relativ modesta de pe Bd. M. Kogalniceanu

De multe ori am trecut, in drumurile mele spre munca sau inapoi spre casa, pe langa un mic local numit Krishna Caffe. Vorba vine mic, caci asa pare de afara. De fapt...o sa recunosc ca de afara nu pare a fi cine stie ce. 
Mereu insa m-a atras prin numele sau. Asadar cand s-a ivit ocazia (intalnirea cu un prieten din Brasov) sa merg acolo, am zis "Yeaahhh" (precum Lil Jon)! :)

Ce pot spune este ca am fost foarte placut surprinsa! Este absolut genial localul! E adevarat ca initial (daca vii ziua) cand intri inauntru ai senzatia ca este foarte intunecat, dar ochii se obisnuiesc relativ rapid cu nivelul de luminozitate, si incepi sa intri in atmosfera indiana. In primul rand mi-a placut decorul. Te minuneaza faptul ca nu iese o clipa din context, si totul, de la bar pana la baie este decorat cu motive indiene si orientale. In al doilea rand nu am putut sa nu apreciez separeurile, foarte discrete si foarte placute! Demult cautam un loc care sa aiba separeuri, si trebuie sa recunosc ca pana acum nu am gasit nici in Brasov nici in Bucuresti (or maybe I don't know the right places). 

Krishna & Radha

Separeul in care am stat noi

In al treilea rand faptul ca gasesti o multitudine de arome pentru narghilea, dar si narghileaua in sine, este super tare! Mi-era chiar dor de o narghilea, caci nu am mai fumat de la ziua mea, din 2010. Si am ales una foarte interesanta: cu aroma de menta! Va sugerez sa o incercati, e ca si cand ai fuma si ai mesteca Orbit in acelasi timp! Fun!!

Si in ultimul rand dar nu cel din urma, muzica. Este bestiala! Asta bineinteles pentru cei deschisi la minte, care stiu sa diferentieze muzica orientala, indiana si arabica de manele. Eu una pot spune ca mi-am binecuvantat urechile cu ritmuri demult uitate (adica tot din 2010 de cand mi s-au furat CD-urile din masina), de care mi-am reamintit cu drag si dor. 
Ahhh, the memories...Singurul lucru mai putin placut este ca uneori muzica este data prea tare pentru separeuri (adica omul trebuie sa se mai si inteleaga cu cel cu care converseaza). Altfel, servirea ireprosabila, si chelnerita (nu stiu daca este aceeasi tot timpul) foarte draguta!

Toaletele

Toaletele din nou

Nu mai pot adauga decat ca as reveni oricand cu drag la Krishna, pentru o narghilea, muzica buna si intimitate! Merita sa gustati si voi macar odata o mica bucatica din India chiar in mijlocul Bucurestiului.

Read more »

Peninsula - Targu Mures

Peninsula 2011

Ma gandesc serios sa merg la Peninsula, la Targu Mures. In primul rand pentru ca este foarte posibil sa primesc invitatie pentru toate zilele festivalului. In al doilea rand pentru ca pare a fi cel putin la fel de interesant ca si B'Est Fest! In line-up sunt artisti precum ATB, N.O.H.A, Vama si multi altii cel putin la fel de interesanti.  De ATB nu pot spune decat ca am avut albume originale, si ca imi place enorm muzica pe care o face, N.O.H.A cu a lor Tu Cafe m-au facut sa cant o vara intreaga pe acordurile muzicii lor, iar Vama...Ii stim cu totii si-i iubim ca nu avem cum altfel...
Nu pot spune ca nu ma tenteaza... Voi ce ziceti? Merita drumul? Cine a mai fost anii trecuti? Cum a fost? Iar daca nu ati fost, cum vi se pare ce vedeti pe site-ul festivalului?

E bineinteles si o investitie de timp, de bani (de drum si de cheltuiala) si de energie. Insa ma atrage foarte mult... Should I stay or should I go? :)

Read more »

Peter Drucker - Despre decizie si eficacitate

Cand am pus mana pe aceasta carte, nu am stiut ce sa cred. Am avut senzatia initial ca este doar pentru manageri si ca este destul de plictisitoare. Surpriza insa! Nu a fost chiar asa. Am citit-o numai cu marker-ul in mana, caci aproape pe fiecare pagina gaseam ceva interesant, o fraza, un cuvant, o expresie care sa ma ajute fie in viata in general, sau in activitatea pe care o desfasor. Ce sa spun, Peter Drucker vorbeste in ea despre eficacitatea factorilor de raspundere in esenta. Cand auzi cuvantul asta - factor de raspundere - te gandesti ca este vorba doar despre manageri, directori si/sau persoane foarte influente. Ei bine, nu. Sugestiile si recomandarile lui Drucker sunt valabile pentru oricine vrea sa fie stapan pe timpul lui, si sa fie bine organizat in tot ceea ce priveste viata lui si relatiile cu cei din jur. 
Cu totii stim ca timpul e o resursa extrem de limitata, drept urmare stim ca trebuie sa-l gestionam corect caci altfel il pierdem pentru totdeauna. Eu personal am inceput sa-mi organizez ceva mai bine timpul in urma lecturii acestei carti, asadar o recomand cu drag oricui vrea solutii in acest sens. 

Pe coperta din spate:

"The Effective Executive

Peter Drucker sustine ca pentru a fi eficace nu este suficient sa fii inteligent sau sa muncesti din greu; trebuie sa fii in stare sa faci anumite lucruri, care sunt trecute in revista, explicate si exemplificate in paginile acestei carti. Ele nu sunt aptitudini innascute; niciunul dintre oamenii cu functii de raspundere cu care Drucker s-a intalnit nu s-a dovedit nascut eficace. Toti au parcurs un proces de invatare, demonstrand ca eficacitatea poate si trebuie sa fie invatata. Un manager eficace este acela care isi poate imbina cunostintele cu inteligenta si cu imaginatia.
Invatandu-ne cum sa invatam, autorul ne arata pasii obligatorii spre eficacitate: a) organizarea timpului; b) concentrarea asupra contributiei proprii la activitatea organizatiei (in aceasta etapa, liderul isi impune sa analizeze fisa postului, activitatea sa in institutia care-l plateste si contributia pe care ar trebui sa o aiba); c) identificarea modului de valorificare a punctelor forte, pentru obtinerea unui efect maxim (armonizarea scopului individual cu nevoile organizatiei); d) stabilirea corecta a prioritatilor; e) combinarea tuturor atributelor mentionate cu un proces decizional eficace."

Pasajul meu favorit din carte:

"Timpul este si o resursa unica. Dintre toate celelalte resurse importante, banii exista de fapt din belsug (...). Insa nimeni nu poate inchiria, angaja, cumpara sau obtine intr-un mod oarecare mai mult timp. 
Oferta de timp este complet inelastica. Indiferent cat de mare e cererea, oferta nu creste. Pentru el nu exista nici pret si nici o curba a utilitatii marginale. Mai mult, timpul este pe deplin perisabil si nu poate fi stocat. De aceea timpul este intotdeauna prea putin. 
Timpul este de neinlocuit. Orice lucru cere timp. Aceasta este singura conditie cu adevarat universala. Orice activitate are loc in timp si consuma timp.
Nimic nu-i distinge poate pe factorii de raspundere eficace precum grija lor pentru timp. 
Omul nu este inzestrat corespunzator pentru a-si organiza bine timpul. Asadar, daca ne bazam pe propria memorie, nu vom stii cat timp a trecut.
Oamenii consuma timp. Iar majoritatea il irosesc."

Ce sa mai zic decat ca pe o scara de la 1 la 10 as acorda 9 acestei carti. Recomand cu caldura lectura ei celor care au probleme in a fi eficienti! 

Read more »

Lagaan (2001)

Filme indiene... You didn't think you'll see the day, right? Ei bine, trebuie sa recunosc ca Lagaan e filmul meu indian preferat! L-am vazut pentru prima data prin 2005 pe HBO, si am stat lipita efectiv in fata televizorului pana la final. L-am revazut apoi pe internet acum vreo 3 ani. Apoi s-a pierdut pe undeva prin mintea mea.

Asta pana cand am iesit weekend-ul trecut cu un prieten in Krishna Caffe. Si tot vorbind despre India, si ascultand muzica orientala mi-am adus aminte ca imi placea la un moment dat un film indian enorm de mult. Stiam despre ce era vorba in firul actiunii, stiam si cum aratau actorii dar nu-mi mai aduceam aminte nicicum cum se numea sau cum se numeau actorii. Dar noroc cu internetul asta care ne ajuta sa gasim orice! Dand o cautare la filme indiene am dat si peste numele indelung dorit - Lagaan! 
Si da, este un film pe care il recomand cu drag caci atat actiunea cat si muzica din el sunt exceptionale. Nu, nu este genul de muzica clasica ce se regaseste in 97% din filmele indiene. Este ceva pe care chiar poti dansa, sau ceva ce poate fi cantat! E minunat as putea spune.

Actiunea se refera la un mic satuc din vestul Indiei, caruia ii este cerut un bir (lagaan) cu mult peste puterile de productie ale localnicilor. Birul este bineinteles solicitat de catre englezi, care ocupasera pamantul. Un capitan al armatei englezilor insa face un pariu cu unul dintre sateni, ca daca castiga un meci de Cricket impotriva lor, sa nu mai plateasca lagaan timp de 3 ani. Finalul va las pe voi sa-l descoperiti. Nu este insa atat de simplu de ghicit pe cat ar parea. Actiunea cuprinde si scene de sport, de dragoste, de tensiune si religioase.

Pot spune ca din acest film am invatat cate ceva din viata in India (spre exemplu despre Krishna si Radha), dar si despre istoria colonizarii acestei tari. Revenind insa la film, distributia suna cam asa: Aamir Khan - in rolul lui Bhuvan si  Gracy Singh - in rolul frumoasei Gauri.

Rachel Shelley - as Elisabeth Russel (sotia capitanului Russel)

Directorul filmului, Ashutosh Gowariker, a facut o treaba excelenta daca ma intrebati pe mine, atat cu coloana sonora a filmului cat si cu proportia dintre actiunea propriu zisa si partea muzicala. De altfel filmul a fost, datorita acestui raport bun, nominalizat si la prestigioasa decernare a premiilor Oscar.
Pe o scara de la 1 la 10, as acorda 9,7!

Trailer:

Bonus - My favourite songs:

Din pacate nu v-as putea recomanda un site anume unde poate fi vazut filmul. Sugerez mai degraba sa-l scoateti de pe net (caci de cumparat nu imi imaginez de unde ar putea fi cumparat cu subtitrare in romana). Eu l-am revazut pe Trilulilu, insa lipsesc parti si e frustrant. Credeti-ma insa ca merita sa-l descarcati si sa-l vedeti cap coada odata macar!

Read more »

Melodia zilei: A R Rahman & Srinivas - Chale Chalo (2001)

Melodie ce face parte din soundtrack-ul unui film despre care am sa postez cat de curand. Imi place maxim!

 

Read more »

Fotografia zilei - Icey summer (serie)

Read more »

Blog Rocker @ B'Est Fest 2012 (ziua 3)

Final day

Si asa, fara a-mi da seama cat de repede a trecut timpul, a venit si ziua 3... Pot spune ca a fost ziua diversitatii. Am reusit intr-un final, dupa indelungi ganduri asupra subiectului, sa mai bat putin mingea si sa arunc la cos de cateva ori (mai multe...pana cand am ajuns uda de transpiratie, si inca nu ma saturasem - pacat ca era o ora destul de tarzie si cei de la Intersport deja stinsesera luminile de pe terenul improvizat de baschet)! That really made my day! Aaaa...Si toata lumea facea mare zarva legata de Pulp. Ei bine, am sa fiu cea care spune ca nu mi s-a parut atat de extraordinar concertul lor, cu toate ca jocul de lasere de la inceput a fost interesant!

Fanii sportului au avut ce face la Intersport

Terenul de baschet

Cortul Vodafone

Skindred - o figura de om! M-a facut sa rad de cateva ori prin atitudinea sfidatoare si glumeata

Bonus - Pulp laser show:

 

In rest...am mancat cea mai mare clatita din viata mea!! :)) Acum serios, nu credeam ca o sa o mai termin. Pot spune ca pe parcursul concertului Caro Emerald eu m-am luptat cu clatita si cu paharul de bere cu lamaie aferent. Si apropo de Caro, ea si inca doua trupe ma interesau in aceasta zi: The Mono Jacks si Modestep.

Dar pana la dragutele formatii, pot spune ca m-am simtit bine in pielea mea duminica. Adica...I was feeling confident and sexy. Si drept urmare, numai bine ca am dat de baiatul dragut de la securitate care era foarte funny in ziua precedenta la concertul Royksopp. ;) In felul asta am avut si companie in timp ce asteptam miezul noptii cand au inceput sa dezlantuie Iadul cei de la Modestep. Intre timp insa am mai descoperit ceva: Godot! Un fel de lounge/chill out unde puteai sta la masa sa savurezi o cafea sau o bere rece, sau puteai sa te lasi purtat de valul muzicii si sa dansezi pe ringul de dans, sau pe scena improvizata. Am mai petrecut circa jumatate de ora acolo, bucurandu-ma de muzica dansabila, pana cand nu mi-a mai placut ce punea DJ-ul, asa ca am parasit incinta. Elvis has left the building! :)

Revenind la muzica, pe The Mono Jacks nu i-am mai prins, caci neavand masina, a trebuit sa merg cu frumoasele mijloace de transport in comun. Dar,  am ajuns la timp pentru Caro Emerald, care ne-a delectat atat cu binecunoscutele "A night like this" si "Back it up", dar si cu altele dragute pe care nu le cunosteam. Nu am nimic de reprosat legat de prestatie sau de voce, frumoase ambele.

Au urmat mai apoi preferatii mei de duminica, anume Modestep! Trebuie sa recunosc ca mai aveau putin si daramau cortul Freedom Music Dance Arena. Nu neaparat ei, cat fanii care dansau cu totii de parca erau in transa! Nu pot spune ca eu eram departe...Adica, nu ai cum, pe ce muzica fac oamenii astia, sa nu sari, sa nu dai din cap, sa nu te misti sub o forma sau alta! Asadar nu am fost deloc dezamagita, ba dimpotriva, asa cum ma asteptam, britanicii au dat tot ce au avut mai bun pe scena. I give props to that!

Someone give me a sign...

Bonus - Modestep (filmare):

 

 

Am stat bineinteles pana la finalul prestatiei lor, apoi m-am indreptat agale catre casa, incheind un weekend plin cum nu am mai avut demult. Fiecare zi a adus ceva nou, fiecare zi a avut ceva interesant, experientele au fost foarte diferite iar plictiseala nu si-a avut locul nici macar 5 minute in program! Felicitari organizatorilor (cu toate ca la anul as sugera sa faca ceva in legatura cu gunoaiele si toaletele) si multumesc inca odata Vodafone si Cabral. You guys are the best!

Bonus (foto facute de oameni cu aparate mai bune, ce pot sugera mai bine care a fost atmosfera din acel weekend):

Panorama

The crowds

Caro Emerald

Backstage

Macarale...

Good Indian food

Milow

Read more »