Exista placeri permise, si placeri interzise. In acest blog as vrea sa va demonstrez ca si cele permise pot sa intrige la fel de mult ca si cele interzise!
"Muzica da suflet universului, aripi gandirii, avant inchipuirii, farmec tineretii, viata si veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenta ordinii, inaltand sufletul catre tot ce este bun, drept si frumos"-Platon
Secvente de referinta
"Un film este o scriere în imagini"-Jean Cocteau
Clipe pentru totdeauna
"Cele mai bune fotografii pe care le avem se gasesc in mintile noastre. Sunt acolo, undeva, pur si simplu si reprezinta arhiva noastra personala.Nimeni nu o poate atinge,nimeni nu o poate vedea"- Massimo Conti
Ganduri asternute pe hartie
"A citi pentru intaia oara o carte este ca si cum ti-ai face un nou prieten ; a reciti o carte este precum te-ai intalni cu un vechi prieten"- proverb chinezesc
Hai-hui pe la noi si prin lume
"Telul suprem al calatoriei nu este de a pune piciorul pe pamant strain. Este de a putea, in sfarsit, sa pasesti in propria tara ca pe un meleag strain"- Gilbert Keith Chesterton
Melodia asta este absolut dementiala. Versurile sunt superbe, faptul ca sugereaza puterea prin asocierea cuvintelor "woman" (aka femeie) si "soldier" (aka soldat) nu face decat sa accentueze in mintea mea acest lucru. Oricum e de apreciat accentul reggae al Deliei, care trebuie sa fi fost "lucrat" intens inainte de inregistrare. Sa mai mentionez de videoclipul in care aceasta apare cu o coafura afro de toata frumusetea, imbracata foarte lejer, inconjurata de femei si copii din triburile africane si pictata pe fata cu arma in mana, "like a real soldier" ca sa o citez?! Eu zic doar asta: vizionare si ascultare placute!
Una din melodiile care ma obsedeaza in ultima vreme. Versurile superbe, linia melodica asemenea iar Pink e transformata radical, si de la album la album se reinventeaza. Merita auditia!
Duminica aceasta a fost una aparte. Am avut din nou parte de o premiera personala: am fost la un concert la Ateneul Roman. Concert al Orchestrei Inginerilor, din care, pana la acest eveniment, a facut parte si CSG (mentionam de el in Jurnal).
Nu pot spune decat ca a fost o experienta in sine. Lasand la o parte circumstantele, cu totul aparte, am sa incep cu inceputul: cladirea. Ateneul...merita vazut! Macar odata. Merita mers acolo inarmat cu un aparat foto DSLR bun, cu o camera video ok (asta daca nu are aparatul posibilitatea de a filma in HD cum se poarta acum) si cu dispozitie de a te lasa purtat pe aripile....muzicii. Cladirea nu e nici mai mult nici mai putin decat spectaculoasa. Detaliile decorului te impovareaza dar in acelasi timp te duc in trecut si te usureaza apoi aducandu-te inapoi la prezent. E...o calatorie vizuala ce merita bifata.
Lumea prezenta a fost de o varietate surprinzatoare chiar si pentru mine. De la cei mai mici melomani (copii cu varste incepand de la 7 ani), pana la batrani ce isi retraiau tineretile in acordurile muzicii. Unii imbracati casual, altii foarte elegant (mi-a atras mult privirea o doamna ce statea in dreapta mea, undeva mai sus, care era stralucitoare in ciuda varstei si care simtea efectiv muzica, nu o asculta).
Orchestra...din punctul meu de vedere (de necunoscatoare absoluta a muzicii de genul asta) bine pusa la punct. Straluceau cu totii! Pe unii am mai avut ocazia sa-i vad odata in cadrul unei repetitii, insa duminica au fost perfecti cu totii. S-au transformat si au dat tot ce au avut mai bun. Lucru pentru care eu consider ca meritau cu totii flori, aplauze si multa multa recunoastere! Au primit-o ce-i drept, insa nu chiar toti (la flori ma refer). M-am bucurat ca am fost intr-o companie placuta, cu oameni cu care am putut schimba doua vorbe si trei pareri, cu care am ras, dar si cu care am contemplat si apreciat frumoasele acorduri muzicale.
As spune insa ca mi-ar placea sa merg odata la Opera/Ateneu singura. Sa pot sa simt, sa pot sa-mi insusesc muzica, sa pot sa reflect asupra ei in liniste. Asa cum fac acum cand ascult o bucatica din acel concert. As putea spune ca este bucatica mea preferata. Nu ma intrebati ce compozitor este si cum se numeste partitura (sau ce-o fi), caci nu stiu (inca). Dar ma unge efectiv pe suflet si pot spune ca a fost partea mea preferata a concertului... Apropo de a fi singura, pot spune ca la repetitie, cand eram doar eu in sala, am putut fi ceva mai atenta...mai "into it".
Oricum, nu pot spune decat sa mergeti odata la un concert la Ateneu. E o experienta pe care nu va permiteti sa o ratati daca doriti sa afirmati ca aveti o cultura generala buna. Trust me!
Si ca sa vedeti mai clar la ce anume ma refer cand spun muzica superba, va las cu o scurta filmare din cadrul concertului:
Ja Rule e unul dintre rapperii mei preferati. Nu stiu de ce (well, de fapt stiu - face muzica super faina) dar pur si simplu este. Imi place in primul rand atitudinea lui, dar pe langa asta, este unul dintre deschizatorii de drumuri (cel putin pentru mine) in ce priveste hip-hop-ul de calitate. Muzica lui trece prin toate sub-stilurile rap-ului, de la dura si rautacioasa pana la romantica si bine-voitoare. Am avut la un moment dat tot albumul "Blood in my eye", pe care l-am ascultat si reascultat. Si il mai ascultam si acum daca nu imi era furat din masina, impreuna cu toata muzica la care tineam...
Lasand la o parte muzica, omul arata foarte bine! Are un zambet tare smecher si fiind si micut de statura, e foarte cute din punctul meu de vedere. Am sa va las si cu unele dintre melodiile mele preferate din discografia sa, sper sa va placa.
Am decis azi, ca tot sarbatorim cu totii 1 Decembrie sa pun la sectiunea muzica niste melodii ce mi-au capturat atentia in ultima vreme. Si nu, nu m-am dat pe cute pop, dar astea sunt chiar catchy asa si mi se si potrivesc versurile la unele. Asadar, La Multi Ani Romania!
Melodia de azi am regasit-o intamplator, si am pus-o in lista de "amintiri" pe Youtube, caci mi-a fost dedicata candva... E frumoasa, si videoclipul traduce versurile chiar si daca nu intelegi limba...
Si asa, fara a-mi da seama cat de repede a trecut timpul, a venit si ziua 3... Pot spune ca a fost ziua diversitatii. Am reusit intr-un final, dupa indelungi ganduri asupra subiectului, sa mai bat putin mingea si sa arunc la cos de cateva ori (mai multe...pana cand am ajuns uda de transpiratie, si inca nu ma saturasem - pacat ca era o ora destul de tarzie si cei de la Intersport deja stinsesera luminile de pe terenul improvizat de baschet)! That really made my day! Aaaa...Si toata lumea facea mare zarva legata de Pulp. Ei bine, am sa fiu cea care spune ca nu mi s-a parut atat de extraordinar concertul lor, cu toate ca jocul de lasere de la inceput a fost interesant!
Fanii sportului au avut ce face la Intersport
Terenul de baschet
Cortul Vodafone
Skindred - o figura de om! M-a facut sa rad de cateva ori prin atitudinea sfidatoare si glumeata
Bonus - Pulp laser show:
In rest...am mancat cea mai mare clatita din viata mea!! :)) Acum serios, nu credeam ca o sa o mai termin. Pot spune ca pe parcursul concertului Caro Emerald eu m-am luptat cu clatita si cu paharul de bere cu lamaie aferent. Si apropo de Caro, ea si inca doua trupe ma interesau in aceasta zi: The Mono Jacks si Modestep.
Dar pana la dragutele formatii, pot spune ca m-am simtit bine in pielea mea duminica. Adica...I was feeling confident and sexy. Si drept urmare, numai bine ca am dat de baiatul dragut de la securitate care era foarte funny in ziua precedenta la concertul Royksopp. ;) In felul asta am avut si companie in timp ce asteptam miezul noptii cand au inceput sa dezlantuie Iadul cei de la Modestep. Intre timp insa am mai descoperit ceva: Godot! Un fel de lounge/chill out unde puteai sta la masa sa savurezi o cafea sau o bere rece, sau puteai sa te lasi purtat de valul muzicii si sa dansezi pe ringul de dans, sau pe scena improvizata. Am mai petrecut circa jumatate de ora acolo, bucurandu-ma de muzica dansabila, pana cand nu mi-a mai placut ce punea DJ-ul, asa ca am parasit incinta. Elvis has left the building! :)
Revenind la muzica, pe The Mono Jacks nu i-am mai prins, caci neavand masina, a trebuit sa merg cu frumoasele mijloace de transport in comun. Dar, am ajuns la timp pentru Caro Emerald, care ne-a delectat atat cu binecunoscutele "A night like this" si "Back it up", dar si cu altele dragute pe care nu le cunosteam. Nu am nimic de reprosat legat de prestatie sau de voce, frumoase ambele.
Au urmat mai apoi preferatii mei de duminica, anume Modestep! Trebuie sa recunosc ca mai aveau putin si daramau cortul Freedom Music Dance Arena. Nu neaparat ei, cat fanii care dansau cu totii de parca erau in transa! Nu pot spune ca eu eram departe...Adica, nu ai cum, pe ce muzica fac oamenii astia, sa nu sari, sa nu dai din cap, sa nu te misti sub o forma sau alta! Asadar nu am fost deloc dezamagita, ba dimpotriva, asa cum ma asteptam, britanicii au dat tot ce au avut mai bun pe scena. I give props to that!
Someone give me a sign...
Bonus - Modestep (filmare):
Am stat bineinteles pana la finalul prestatiei lor, apoi m-am indreptat agale catre casa, incheind un weekend plin cum nu am mai avut demult. Fiecare zi a adus ceva nou, fiecare zi a avut ceva interesant, experientele au fost foarte diferite iar plictiseala nu si-a avut locul nici macar 5 minute in program! Felicitari organizatorilor (cu toate ca la anul as sugera sa faca ceva in legatura cu gunoaiele si toaletele) si multumesc inca odata Vodafone si Cabral. You guys are the best!
Bonus (foto facute de oameni cu aparate mai bune, ce pot sugera mai bine care a fost atmosfera din acel weekend):
23:34:00
GeminiGirl
